* * *

aici, eu mă sfârşesc. tu începi, imediat mai încolo.
pe câmp, iarba e înaltă până peste genunchi. câtă vreme mi se vede doar capul peste vârfurile aplecate, tu eşti în capătul celălalt al câmpului, călcând hotărât firele în cercuri cercuri.
nu te teme să te temi. nu-ţi zic nicicând că n-ai de ce. că ai.

* * *

un câine, mai încolo, se gudură în zăpadă. nu-l vezi prea bine. pentru că nu vezi prea bine. şi pentru că e departe şi negru şi cum e aşa negru nu prea vezi unde îi e faţa şi unde nu. urechile, i le vezi. se rostogoleşte şi dupaia îşi ciuleşte urechile şi stă nemişcat. aţi văzut? m-am rostogolit. am văzut, câine. tu pe mine m-ai văzut? am stat nemişcată. bine, am zâmbit. dar nemişcată.
urmăreşti dâra de aburi din gură cum o coteşte înspre stradă. în stradă nu e nimeni. zăpada nu scârţâie, copacii nu se clintesc, norii nu, păsările nu. doar tu da, dar pe dinăuntru. scârţ-scârţ, clint-clint. are să vină în curând. are să apară de după colţ, de unde altundeva? îl aştepţi. cum să nu-l aştepţi? şi cum are să vină aşa, zăpada are să-i scârţâie sub bocanci, şi în jurul lui, aburi şi nori calzi, şi păsări au să traverseze cerul repede. şi n-ai să te uiţi la ele, ai să le simţi doar cu fruntea, pentru că ochii ţi-s ocupaţi să-i fure o privire.
n-are să te vadă, cum n-are să vadă nici câinele care se apropie de el, alergând aşa, un pic într-o parte. n-are să-l vadă decât când câinele are să se agaţe de pantaloni şi să tragă şi el n-o să se lase mai prejos şi-o să tragă şi el în faţă şi-n spate şi-o să înjure câinele şi câinele o să înţeleagă că e din joacă fiindcă îl vede cum zâmbeşte un pic, în colţul gurii.
are să urce scările cu privirea în pământ şi clopote au să înceapă să bată brusc, curcubee să crească din pământ, peste cer, o ploaie măruntă să cadă, zăpada să se topească, copacii să înmugurească, câinii să se înmulţească şi inima ta să bată tare tare tare, aproape să acopere clopotele.
şi are să se-apropie şi ochii tăi au să-i găsească privirea şi ai să-i zâmbeşti cât poţi tu de sincer şi ai să-i spui 'bună dimineaţa' care sună ca 'mă bucur că trăim'. el are să-ţi spună cu jumătate de gură 'zăpada. trebuie dată' şi are să dispară în casă. şi tu ai să râzi, mai întâi încet, apoi tare şi zgomotos şi câinele are să se oprească din rostogolit şi are să ciulească urechile la râsul tău şi are să se încrunte a neştiinţă.
şi el are să coboare scările şi are să facă poteci prin zăpadă şi tu ai să te uiţi la el şi-ai să-ţi spui în gând că nu-i nimic mai frumos decât un bărbat aburind într-o dimineaţă de iarnă.

* * *

în mine un lac adânc şi liniştit. dedesubt, straturi-straturi. prima ploaie. prima vară. primul cuvânt. primul zece. prima julitură. primele lacrimi amare. temeri. neputinţe. libertăţi. prima dragoste. a doua dragoste. prima iarnă.
deasupra, pe suprafaţă, în depărtare, un trup. înoată armonios şi puternic.

cu cât te îndepărtezi mai mult, cu atât sunt mai liniştită. mai adâncă.
sunt un ocean fără margini. unde tu te sfârşeşti, eu sunt.